Anca,

Lucrurile incep sa devina din ce in ce mai palpabile..realitatea m-a izbit astazi cand am mers la cumparaturi..Viata noastra, nu mai e aceeasi..si nu cred ca v-a mai fi..

Vad pozele din China..cu licarirea de speranta de acolo..si vad cum o sa fie realitatea de atunci dar pana acolo mai este de trecut prin realitatea ce ne-a lovit cat un pic in fiecare moment..

Incep sa ma ingrijorez…dar nu atat pentru mine…cat pentru ca imi doresc viata inapoi si mi-e frica ca n-o sa mai fiu la fel cand poate se va termina…

Grija ca oamenii apropiati sufletului meu sa nu pateasca ceva..mi se pare ca virusul asta ne triaza…in functie de cat de puternici in fata lui suntem..si nu are suflet..nu ne va alege dupa criterii..si ne va pune fata in fata cu atatea drame..

nu sunt pregatita sa le traiesc..

Anca,

Astazi e prima zi in care s-a instituit carantina totala.. orasul e neobisnuit de tacut..intr-un fel care ma bucura dar care ma si intristeaza..Constientizam poate cu totii cat eram de fericiti si de naivi eram inainte de toate aceste lucruri sa se intample.

Cu siguranta, toata experienta aceasta o sa mi schimbe cumva principiile de viata..inca nu-mi dau seama de amploarea acestor noi definitii..Cu siguranta, principiului lucrului facut la momentul cand trebuie facut..si importanta prezentului..

Cred ca am fost tot timpul omul prezentului si mai ales omul clipei traite acum..si tot sunt lucruri pe care nu le-am facut la timp.